O poveste spune că un tânăr mândru şi dispreţuitor s-a dus la Socrate şi i-a spus cu un zâmbet superior:
– O, mărite Socrate, am venit la tine pentru a dobândi înţelepciune.
Socrate, dându-şi seama imediat cât de vanitos şi de superficial era tânărul l-a dus în mare şi l-a lăsat să intre până la brâu. Apoi i-a spus:
– Zi-mi din nou ce doreşti.
– Înţelepciune, a răspuns tânărul zâmbind.
Socrate l-a prins pe tânăr de umăr şi l-a împins sub apă. La ţinut aşa treizeci de secunde.
– Acum ce vrei?
– Înţelepciune, mărite Socrate, a scuipat cuvintele tânărul.
Filozoful l-a împins sub apă încă o dată. Când l-a scos la suprafaţă l-a întrebat iar:
– Ce vrei acum?
– Înţelepciune, mări… dar nu a apucat să continue pentru că Socrate l-a împins din nou sub apă unde l-a ţinut şi mai mult.
– Ce vrei? l-a întrebat bătrânul pentru a treia oară când l-a ridicat. Tânărul tuşea şi de abia respira.
– Aer, am nevoie de aer, a strigat el.
– Când vei dori înţelepciune atât de mult cât doreşti aer în acest moment, ai să capeţi înţelepciune, i-a spus bătrânul şi s-a întors la mal.
Singura modalitate de a realiza ceva semnificativ este să îţi doreşti acel lucru foarte mult. Pasiunea este intrumentul tău pentru a reuşi ceea ce ţi-ai propus.
Sursa: Mariana Raileanu
