“Nu veniți la mine când voi muri… pentru a sta lângă o piatră rece.
…Nu îmi aduceți trandafiri la mormânt pentru că știți că îi iubesc… eu nu voi fi acolo.
…Nu, nu mă veți găsi acolo… pentru că eu sunt aici.
…Mă voi uita la voi prin ochii copiilor.
…Vă voi mângâia fața cu adierea vântului de primăvară și vă voi spăla lacrimile de pe față cu picăturile de ploaie din furtună…
…Eu vă voi da putere și vă voi încălzi sufletul prin strălucirea focului de iarnă. Vă voi liniști prin picăturile de ploaie.
…Voi vorbi cu voi prin sunetul vioarelor și vă voi inunda sufletul cu strălucirea soarelui la răsărit.
…Toate aceste lucruri mici, pe mine m-au făcut fericită… iar acum am devenit o parte din ele.”
Poate că acum am înțeles mai bine ca niciodată moartea…
Mai putem spune ceva?
Sursa: StiriKlumea
