Pentru noi, cei plecati peste granite, tara face parte din ecuatia propriului destin printre doruri, plusuri si minusuri, printre ceea ce a fost si ceea ce este, recapituland cine esti pentru a nu-ti pierde identitatea.
Miscarile facute departe de casa copilariei, incercarile, scarile urcate si coborate se raporteaza toate la Dumnezeu, familie si tara.
Strainatatea nu e decat o celula a libertatii pentru multi din cei plecati, o alta nastere, o noua viata, un altfel de proces spre educare si cunoastere, o alta franghie a incercarilor, succeselor si esecurilor unde nu curge lapte si miere si nici nu umbla cainii cu covrigii in coada.
Niciodata nu cred ca vom fi ”de-ai lor“ pentru ca in noi e prea mult din ”ai nostri“. Nu pot spune nici acum ”Tatal nostru“ in engleza si nici in alta limba straina, pentru ca nu simt ca ma rog Dumnezeului meu, celui din copilaria mea, celui din mine, cel autentic pe care l-am descoperit acasa, in cerurile romanesti.
Ne iubim tara pentru ca oricat de europenizati sau americanizati am fi cu totii, din avionul subconstientului nostru, privind spre Romania, mai de aproape sau mai de departe de ea, ne vom spune ,,acolo este tara mea si neamul meu cel romanesc“.
Ne iubim tara pentru ca acolo ne sunt crucile si gropile stramosilor nostri; cultura, limba si traditiile; eroii, istoria si basmele copilariei; saracia, nevoile si neamul“.
Ne iubim tara pentru ca acolo am invatat sa tinem creionul in mana si sa ne scriem povestile; sa citim si sa-i citim pe ai nostri si pe universalisti, precum si drepturile cu obligatiile noastre oriunde am poposi.
Ne iubim tara pentru ca acolo am facut primii pasi pe acest pamant, pentru ca acolo am ras si am plans in bratele mamei, pentru ca acolo creste „iarba verde de acasa“ care „sa te ratacesti prin lume nu te lasa“; pentru ca zburam pe visele lui Vuia si Vlaicu si pentru ca datorita tuturor romanilor frumosi avem sansa de a „pastra cu fala un nume, triumfatori prin lupte“.
Ne iubim tara pentru mirosul fanului cosit, al brazdelor de plug, al drumurilor de pamant, al carutelor trase de boi, al sudorii si bataturilor de sapa din palmele taranului chinuit.
O iubim pentru doinele si horile noastre, pentru portul popular, pentru sunetul fanfarelor taranesti si pentru opincile noastre. O iubim pentru haiduci, regi, imparati, calugari si sfinti.
Ne iubim tara pentru gustul merelor coapte, al mamaligii, al vinului din damigeana si al apei de izvor.
Ne iubim tara pentru colinde triste, pentru sunetul de fluier, tambal, nai, vioara, pentru cobzarii pierduti in vreme si pentru bocitoarele imbatranite de straiele negre.
Ne iubim tara si pentru amintirea paduchilor ce i-am avut mai toti in copilarie, pentru ligheanele in care ne spalam, pentru lampile de petrol din grinda, pentru sapunul facut in casa, pentru hainele ce le spalam la rau, pentru mirosul painii din test, pentru curentul ce se lua cand batea vantul si pentru gropile din asfalt, pentru diafilme si pentru televizoarele alb negru – piese de muzeu.
Pentru muzeele goale si pentru birturile pline, pentru mizeria din spitale si pentru curatenia din cimitire, pentru cainii vagabonzi si pentru animalele salbatice prietenoase.
De aici, de unde suntem, dupa ce lectiile ne-au fost predate in sala de curs numita Romania, avem o singura tema de casa: sa nu uitam de unde am plecat!”
Alina Celia Cumpan, Chicago, pentru diasporaazi.ro
Alina Celia Cumpan este o romanca din Chicago, initiatoarea unui proiect – concurs de desene pentru copiii din diaspora.
Concursul se adreseaza copiilor cu varste cuprinse intre 5 si 10 ani, din familii mixte sau 100% romanesti, care s-au nascut si traiesc in diaspora, familiarizati cu elemente de identitate nationala a Romaniei.
Evenimentul se va desfasura pe Facebook. Dupa inscrierea desenelor in concurs va fi organizata o expozitie care se va finaliza cu lansarea unui album colectiv de arta vizuala, album care va contine 100 de lucrari ale copiilor participanti.
Sursa: 2DayNews
