“Am ajutat un bătrân sărac, cu corpul plin de răni, pe care l-am luat dintr-un şanţ. După ce l-am dus în casă, el ne-a spus doar atât înainte de a muri: “Am trăit ca un animal pe stradă, dar voi muri ca un înger, îngrijit şi iubit. Soră, mă duc acasă la Dumnezeu! A fost copleşitor să văd măreţia acestui bătrân care putea vorbi astfel în starea în care era, fără a învinovăţi pe nimeni, fără a compara viaţa lui cu a altcuiva.” Maica Tereza
A îngrijit deopotrivă săracii, bolnavii, orfanii şi muribunzii timp de zeci de ani. A primit numeroase distincţii şi premii pentru munca ei, cel mai important fiind Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1979, iar după moarte a fost beatificată de către Biserica Catolică pentru presupusele miracole pe care le făcuse de-a lungul timpului. Este vorba despre Maica Tereza, călugăriţa catolică ce a făcut istorie prin munca sa de o viaţă.
Maica Tereza s-a născut într-o familie de albanezi, în anul 1910, pe vreme Imperiului Otoman. După moartea tatălui său, atunci când avea doar 8 ani, mama ei a crescut-o respectând strict religia romano-catolică. A fost fascinată încă de mică de povestea misionarilor şi, la vârsta de 18 ani, a decis să urmeze şi ea această cale, aşa că a plecat de acasă şi nu a mai reuşit niciodată să îşi revadă mama şi sora.
Ea a ajuns în India în anul 1929 şi a lucrat iniţial ca învăţătoare.
La 24 mai 1937, a depus jurământul final de credință, numindu-se, de acum înainte, Maica Tereza. A continuat să predea la Liceul Sfânta Maria, iar în 1944 a fost numită directoare a acestuia. Prin bunătatea și generozitatea ei, a încercat să le insufle elevilor devoțiunea față de Iisus Hristos: ”Dă-mi puterea să fiu lumina din viața lor, pentru ca, în cele din urmă, să-i pot conduce către Tine” („Give me the strength to be ever the light of their lives, so that I may lead them at last to You,”), scria Maica Tereza într-o rugăciune, potrivit site-ului biography.com.
Doi ani mai târziu, la 10 septembrie 1946, pe când se afla într-un tren care urma să o ducă la Darjeeling pentru un popas spiritual de câteva zile, are revelația ”celei de a doua chemări a Domnului”. A auzit vocea Domnului Iisus Hristos care i-a spus ”Vino, fii lumina Mea!”, cerându-i să-și dedice viața celor mai săraci dintre cei săraci, celor bolnavi și nevoiași. Cum deja depusese jurământul final de credință, nu a putut părăsi mânăstirea fără o permisiune oficială. În 1948 primește, din partea arhiepiscopului de Calcutta și a Vaticanului, acceptul oficial de a propovădui iubirea pentru aproapele, din afara Ordinului.
Din acel moment, Maica Tereza nu a mai purtat hainele de călugăriță, adoptând îmbrăcămintea săracilor bengalezi: un sari de culoare albă, cu o bordură albastră (în amintirea Sfintei Fecioare Maria). După șase luni de pregătire medicală, s-a îndreptat către periferia orașului, neavând alt scop decât acela de a-i ajuta ”pe cei nedoriți, pe cei neiubiți și pe cei neîngrijiți”. Mesajul ei era cât se poate de simplu: „cei săraci trebuie să știe că-i iubim”.
Ulterior, a infiinţat ordinul Misionarelor Carităţii care s-a extins rapid ajungând să aibă mii de membrii care acţionau în 133 de ţări ale lumii. Aceştia îngrijeau oameni infectaţi cu SIDA, lepră sau tuberculoză, conduceau cantine pentru săraci, orfelinate şi şcoli, ajutând totodată bolnavi prin intermediul clinicilor mobile de care dispuneau.
Într-o zi, un ziarist, văzând-o cum spăla un bolnav cu răni grave, a spus: ”Eu n-aș face așa ceva nici pentru un milion de dolari”. ”Nici eu”, i-a răspuns Maica Tereza. ”Pentru un milion de dolari nu, însă din iubire față de Hristos, da, și cu bucurie”.
La o vârstă înaintată, Maica Tereza a început să sufere de grave probleme cardiace, iar medicii au operat-o de mai multe ori în încercarea de a o salva.
Soluţia Bisericii pentru problemele ei de sănătate a fost însă una diferită, mai exact preoţii au realizat un ritual de exorcizare pe ea, chiar pe patul de spital, convinşi fiind că boala cardiacă ar reprezenta, de fapt, un atac venit din partea spiritelor rele.
La 5 septembrie 1997, inima Maicii Tereza a încetat să mai bată. A fost înmormântată în sediul central al congregației Misionarele Carității de pe Lower Circular Road din Calcutta. La ceremonia religioasă au participat 400 de demnitari din 23 de țări ale lumii.
‘După sânge, sunt albaneză. După cetățenie — indiană. După credință, sunt călugăriță catolică. După chemare, aparțin lumii. Iar în ceea ce privește inima mea, aparțin în întregime Inimii lui Hristos”, notează site-ul motherteresa.org
La 19 octombrie 2003, de Ziua Mondială a Misiunilor, Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat-o pe Maica Tereza de Calcutta, în cadrul unei Liturghii solemne celebrate în Piața Sfântul Petru din Vatican. La celebrare au fost prezenți câteva sute de mii de pelerini veniți din lumea întreagă, mai bine de o sută de cardinali și numeroși episcopi, sute de surori din congregația fondată de Maica Tereza, mii de săraci, personalități religioase creștine și musulmane și un impresionant număr de personalități politice. Material realizat de agerpres.ro
