“Încearcă să fii un curcubeu în norul cuiva.” -Maya Angelou
Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai importantă, cea mai folositoare, cea mai iubită.
Verdele spuse: “Uitati-vă la iarbă, frunze şi copaci. In mod evident vedeti şi voi că sunt cea mai importantă culoare. Sunt culoarea vietii şi a speranţei. Uitaţi-vă în jur şi o să vedeţi că sunt peste tot”.
Albastrul l-a întrerupt şi exclamă: “Gândiţi-vă la cer şi la mare. Apa stă la baza vieţii şi fără mine nu ar exista cerul albastru. Fără mine nu ar exista nimic!”
Galbenul râse: “Eu sunt luminos şi cald, iar tu eşti atât de serios. De fiecare dată când te uiţi la o narcisă galbenă sau la o floarea-soarelui zâmbeşti. Soarele, luna şi stelele sunt galbene, frumuseţea mea este atât de evidentă încât oricine mă vede rămâne uimit.”
Portocaliul începu să se laude: ” Eu sunt culoarea mâncărurilor sănătoase ce dau putere. Morcovul, portocala şi dovleacul au multe vitamine. Şi atunci cănd portocaliul umple cerul, la răsărit sau la apus, frumuseţea mea este atât de evidentă încât toţi cei ce mă văd se opresc să mă privească cu admiraţie şi uimire.”
Ei bine, Rosul începu să strige: “Eu sunt conducătorul întregii vieţi. Sângele este roşu şi sângele înseamnă viaţă. Eu sunt culoarea pasiunii şi a iubirii.”
Violetul se ridică în picioare şi era foarte înalt. El vorbi dând foarte multă importanţă spuselor sale: “Eu sunt culoarea imperiala şi a regilor. Oamenii puternici întotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii şi a înţelepciunii.”
La sfârşit, cu o voce joasă şi timidă, Indigoul spuse: “Cu greu mă observaţi, însă deşi sunt tăcut, fără mine nu aţi fi nimic. Aveţi nevoie de mine pentru echilibru şi contrast şi pentru linişte interioară.”
Argumentarile au continuat, fiecare culoare în parte lăudându-se, ridicându-se în slăvi şi certându-se. Fiecare în parte considera că este perfecţiunea întruchipată. În timp ce se certau din ce in ce mai tare, un fulger puternic lumina cerul. Începu să tune şi să plouă cu găleata.
Culorile tremurară de frica şi se strânseră în braţe pentru a se linişti şi proteja una pe alta.
Apoi ploaia începu să vorbească: “Voi, culorilor, sunteţi atât de nesăbuite. Vă certaţi care este cea mai bună, fiecare încercând să fie deasupra celorlate. Nu înţelegeţi că fiecare în parte aţi fost făcute cu un scop special, Curcubeufiecare este unică şi diferită? Luaţi-vă de mâini şi urmaţi-mă!”
Făcând ce le spuse ploaia, culorile se apropiară şi se luară de mâini. “De acum încolo”, zise ploaia, “când plouă, fiecare dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al păcii şi al speranţei.”
Astfel, oameni buni, de fiecare dată când ploaia curaţă pământul, căutaţi un curcubeu pe întinsul cerului.
Când apare, ţineţi minte că fiecare dintre voi este special. si este iubit de Dumnezeu.
Lăsaţi culorile curcubeului să vă reamintească să vă apreciaţi pe voi înşivă şi pe cei din jur!
Ce inseamna cu adevarat curcubeul?
Prin promisiunea făcută omului după potop, Dumnezeu ne arată că este și drept și bun, se mânie și ceartă, dar apoi îl încurajează pe om și îi promite că nu-l va pierde.
Curcubeul rămâne pentru totdeauna semn al bunătății Părintelui Ceresc, dar amintește mereu și de pedepsirea omului prin potop.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu a voit prin aceasta „să ne înţelepţim din două părţi”:
„Și din aceea că oamenii dinainte de potop au primit o pedeapsă atât de mare, din pricina mulţimii păcatelor lor, şi din aceea că noi am fost învredniciţi de o astfel de făgăduinţă, din pricina nespusei Lui iubiri de oameni. Că pe cei care au minte îi atrag spre ascultarea poruncilor mai mult binefacerile decât pedepsele”.
Curcubeul este, din punct de vedere ştiinţific, un fenomen optic şi meteorologic atmosferic manifestat prin apariţia pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci când lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, când soarele este apropiat de orizont.
Fiecare ochi vede un curcubeu propriu, unic.
S-a demonstrat că, deoarece curcubeul este o distribuţie specială de culori (produse într-un mod special), cu trimitere la un anumit punct şi că nicio distribuţie unică nu poate fi aceeaşi pentru două puncte separate, astfel rezultă faptul că doi observatori nu pot vedea acelaşi curcubeu.
În Sfânta Scriptură, curcubeul este prezentat ca semn al legământului lui Dumnezeu cu Noe și prin el cu toată firea umană că omul nu va mai fi pierdut prin potop de ape. Cuvântul curcubeu apare de trei ori în Cartea Facerea, unde este descris episodul (Cap. 9: 9-17), și de încă cinci ori în toată Biblia.
Potrivit învățăturii creștine, curcubeul este semnul unui legământ special, al unei promisiuni făcute de Dumnezeu omului. Sfântul Ioan Gură de Aur, parafrazând cuvintele din cartea Facerea, spune că Dumnezeu a zis:
„Semnul acesta să mângâie pe toţi cei ce vor veni după tine ; vederea semnului să le dea încredere, că un potop ca acela nu va mai cuprinde lumea. Da, oamenii vor continua să facă păcate mai departe, dar Eu voi împlini ce-am făgăduit şi nu mă voi mai mânia aşa de tare pe toţi cei din lume”.
Sfântul Ioan elogiază în acest context bunătatea necondiționată, părintească a lui Dumnezeu față de om.
„Ai văzut pogorământul lui Dumnezeu ? Ai văzut cât de multă grijă are Dumnezeu de neamul nostru, cât de multă iubire de oameni îi arată, nu pentru că a văzut că omul s-a schimbat, ci ca să ne înveţe prin toate cât de mare este bunătatea Lui”.
Sursa: Sclipiri
