Pe vremea înţelepţilor antici, se credea că omul care îndrăzneşte să culeagă un Nufăr îşi va sfârşi viaţa înecat.
În Evul Mediu, mitologia germană făcea din Nufăr casa de vară a Elfilor, în timp ce călugării şi călugăriţele din mănăstiri foloseau planta pentru a-şi păstra mai uşor jurământul de castitate, preschimbând iubirea clocotitoare în răceală şi indiferenţă.
În credinţele populare, nufărul avea un rol important în farmecele de dragoste şi se credea că acela care voia să îl culeagă trebuia să îl ademenească mai întâi cu vorba dulce, altfel făpturile din ape l-ar fi tras în adâncuri…
Totodată, în vechile tratate de medicină tradiţională se recomanda următorul tratament: „Culegeţi nufărul în miezul nopţii, uscaţi-l la umbră şi atârnaţi-l în faţa bolnavului, astfel încât duhul care iese din plantă să intre în trupul său, alungând tot răul”.
Tot în medicina tradiţională, Nufărul se folosea în combaterea insomniilor, având efect sedativ.
În timp, aura magică a nufărului a dispărut, iar ştiinţa a dat la o parte magia.
Cu toate acestea, vă îndemn ca într-un moment de răgaz, să mergeţi pe marginea unui lac şi să contemplaţi nuferii…
– Frumuseţea neprihănită a florilor albe vă va ajuta să aflaţi că magia încă funcţionează.
– Veţi pleca de acolo, de pe marginea lacului, cel puţin cu un zâmbet pe buze şi cu sufletul plin de bucurie.
– Magia din suflet este mai puternică decât orice ştiinţă.
Trebuie să ştim însă că Nufărul alb intră în structura unui habitat protejat la nivel european, prin urmare, trebuie ocrotit indiferent în ce loc s-ar afla.
Sursa: Secretele