Părinte, simt că fiul nostru s-a îndepărtat enorm de noi, părinții, și nora. De când s-au căsătorit, chiar și pe fetele care le au, le vedem foarte rar. De unde atâta răutate și ură la nora noastră, pentru noi? Nu le dorim decât tot binele din lume.
Încercați să nu vă amestecați cu nimic în căsnicia lor, la un moment dat, o să se întoarcă cu dragoste și respect față de dumneavoastră. În toate cazurile de neînțelegere dintre copiii, care se căsătoresc și părinți, pornesc de la prea multă grijă a părinților și preocupare, de felul cum se conduc copii în viața lor de cuplu.
Încercați să nu mai faceți nicio observație, fie ea și de bine, pentru nimic, lăsați-i pe ei să-și rânduiască viața și să se conducă, fără să le dați sfaturi dacă nu vi le cer. Orice intervenție de a dumneavoastră în viața lor, pe ei îi deranjează. Știu că vă este greu ca mamă, să nu ziceți nimic, pentru că până la căsătoria lor, dumneavoastră le-ați purtat de grijă, zilnic, educându-i și învățându-i ce este bine și cum să crească. Acum, a venit vreme, când atitudinea grijulie de mamă încetează, parcă prea deodată și trebuie să acceptați acest lucru. Ce spune Sfânta Scriptură: „Va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa, se va lipi de femeia sa, și vor fi amândoi un trup”(Mat. 19,5).
Așa a rânduit Dumnezeu să se întâmple, trebuie să înțelegem aceasta, oricât de mult i-am iubi pe fii noștri și oricât de mult bine le-am vrea. Ei trebuie, să se separe și oarecum, să ne părăsească, în sensul de a fi independenți, conducându-se de acum singuri, fără noi părinții.
Nu fiți revoltată și geloasă pe această rânduială a lui Dumnezeu și renunțați la ambiția și conceptul că sunteți mamă și că trebuie, ca fiul și nora, să vă asculte ca până acum în toate.
Mai bine, lăudați-i și binecuvântați-i că se înțeleg bine, că muncesc, că se iubesc, că au copii, că v-au făcut bunică, s.a.m.d. În rest, cum își vor așterne, așa vor dormi, cum vor munci, așa vor mânca, cum se vor înțelege, așa vor avea tihnă, cum își vor crește copii, așa vor avea cinste de pe urma lor, să fie treaba lor în toate, nu vă amestecați cu nimic. Puneți pază gurii, ca să nu mai ziceți nimic; gard pornirilor, ca să stați cuminte acasă lângă soț; bariera gândurilor, ca să nu vă mai frământați de grija lor; portiță vizitelor, pe care s-o deschideți doar din când în când, ca să-i vizitați, să vedeți ce mai fac, să vă vedeți nepoții, fără să-i plictisiți sau să-i mâhniți. Ei sunt o familie și vor să se conducă singuri.
Copii și nora dumneavoastră, sunt copii buni, nu au ură și nici răutate asupra dumneavoastră, ci așa înțeleg ei acum, deocamdată, că vor mai stopa intervențiile dumneavoastră, posesive și nedorite, în viața lor, și ca un scut de apărare, față de insistențele și atitudinea posesivă pe care aveți față de ei.
Nu-i deranjați, lăsați-vă să fiți dorită și iubită. Să vă ceară să mai mergeți pe la ei, să vă ceară să mai stați a vreme la ei, să vă dorească.
Binele pe care-l spuneți că le doriți, nu înseamnă grija dumneavoastră, exagerată, pentru viața lor, ci binele trebuie să vină din partea dumneavoastră, numai atunci, când ei au nevoie de el și vi-l cer. Atunci, când vor zice: mamă, tată, ajutați-ne să ieșim din impasul și din necazul acesta, sau, ajutați-ne cu un sfat.
Aduceți-vă aminte de timpul când erați ca ei, atunci când v-ați căsătorit, sunt sigur, că nu vă doreați să se amestece nimeni în căsnicia dumneavoastră, nici părinții și nimeni altcineva. Să nu știe nimeni cum o duceți bine sau rău, de felul cum vă conduceți și cum vă descurcați, acest lucru vor și copii dumneavoastră. Vor să vă demonstreze, că se știu descurca singuri și că se pot lupta cu propria forță, cu greutățile vieții și ajutați fiind de Dumnezeu, prin Taina Cununiei.
Dumneavoastră, ca părinți, nu vă supărați, ci rugați-vă pentru ei, ca Dumnezeu să le dea ajutor și tot binele și bucurați-vă de ei, de reușitele și realizările lor.
Dacă veți ține cont de aceste sfaturi, pe care vi le dau, și veți privi cu o atitudine de încredere, optimistă și ne pătimașă pe ei și căsnicia lor, se va schimba relația dintre dumneavoastră și fii în bine, și o să fiți fericiți și iubiți. Amin.
Pr. Ilarion Argatu
