“Oamenilor le e ruşine dacă sunt graşi.
Oamenilor le e ruşine dacă, după efort fizic, miros a transpiraţie.
Oamenilor le e ruşine dacă hainele lor nu sunt la modă.
Oamenilor le e ruşine dacă plozii din dotare nu iau note mari.
Oamenilor le e ruşine dacă îşi fac vacanţa la Sărata Monteoru, în loc de Bora-Bora.
Oamenilor le e ruşine dacă maşina lor e mai naşpa decât a vecinului Mardare.
Oamenilor nu le e deloc ruşine dacă mint.
Oamenilor nu le e deloc ruşine dacă fură și nu îi vede nimeni.
Oamenilor nu le e deloc ruşine dacă sunt ticăloşi. Dacă, în drumul lor către un ipotetic “sus”, se caţără pe gâtul altora.
Oamenilor nu le e deloc ruşine dacă îi bârfesc pe alţii. Nu cu scop de a împărtăşi noutăţile, ci cu scop de a îi face pe alţii mai mici, ca să pară ei mai mari.
Oamenilor nu le e deloc ruşine să nu aibă coloană vertebrală. Oamenilor nu le e deloc ruşine dacă sunt laşi.
Pentru acestea, ultimele, oamenii îşi găsesc mereu justificări.
Poate ar fi cazul să se producă o inversare, ceva, mă gândesc eu. Să te doară undeva de primele, dar să te ruşinezi de cele din urmă.”
