Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Dintr-un Lemn, judetul Valcea, este una dintre cele mai cinstite icoane din tara, atat pentru vechimea si maiestria cu care este lucrata, cat mai ales pentru nenumaratele minuni savarsite inaintea ei.
“Unele icoane sunt vindecatoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducatoare de ploi binecuvantate si protectoare ale manastirilor si familiilor credincioase. Fara indoiala, toate icoanele sunt facatoare de minuni si ajutatoare credinciosilor. Dar unele poarta o harisma speciala, pe care o simte numai cel ce se roaga mult si cu lacrimi in fata sfintelor icoane” (Arhimandritul Ioanichie Balan).
Manastirea Dintr-un Lemn, aflata in comuna Francesti, la aproximativ 25 de kilometri inspre sud de municipiul Ramnicu Valcea si la alti 5 kilometri m de orasul Babeni, este una dintre cele mai mari manastiri din judetul Valcea.
Una dintre cele mai vechi marturii pastrate despre existenta manastirii valcene este cea din data de 29 iulie 1745, cand mitropolitul Neofit Cretanul spune ca “un cioban cu numele de Radu, in timpul domniei lui Alexandru Voda (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care aminteste Paul de Alep, si taind stejarul in care a fost gasita icoana, a facut din lemnul ei o bisericuta, numita din aceasta pricina “Dintr-un lemn”. Biserica din piatra dateaza inca din anul 1715, iar documentele din arhiva manastirii amintesc numele domnitorului Matei Basarab si anul 1640.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dintr-un Lemn este minunata si prin dimensiunile acesteia: 1,50 metri inaltime si 1,10 metri latime. Minunata icoana se afla astazi in biserica de piatra a manastirii, in partea stanga, in locul icoanei imparatesti a Maicii Domnului, pe catapeteasma.
Nu sunt cunoscute cu exactitate cele despre autorul acestei icoane, anul pictarii ei ori conditiile in care aceasta a ajuns la manastirea valceana. Se marturiseste insa, potrivit legendei, ca aceasta icoana a fost gasita in trunchiul unui stefar mare din zona, frate cu cei alti cativa, care se afla in curtea din spate a manastirii.
In anul 1929, profesorul Andrei Grabor, de la Universitatea din Strasbourg, viziteaza manastirea, studiaza icoana si spune ca aceasta ar fi fost pictata in secolul al IV-lea, la Manastirea Theothokos din Grecia, dupa modelul apartinand Sfantului Apostol Luca, cel care a pictat prima oara in icoana pe Fecioara Maria. Conform traditiei, in lume se mai gasesc doar trei astfel de exemplare: la Moscova, Constantinopol si Ierusalim.
Profesorul I. D. Stefanescu afirma ca icoana ar fi fost pictata pe la jumatatea secolului XVI. Conform lui A.M. Muzicescu, icoana ar fi lucrata inainte de anul 1453, la Bizant sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi. Cea din urma ipoteza este si cea mai plauzibila, dar modul in care icoana a ajuns la noi ramane necunoscut.
Restaurarea icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Manastirea Dintr-un Lemn
In anul 2002 a inceput procesul de restaurare a Icoanei Facatoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Dintr-un Lemn din Valcea. Prima parte a restaurarii a inceput in 2003, s-a incheiat in 2004 si a fost facuta de Dorin Handrea. Receptia lucrarii a avut loc pe 27 iunie 2004 de o comisie de experti evaluatori.
Icoana a suferit un proces de restaurare incorect in anul 2003, drept pentru care, Mihaela Nacu, coordonator profesional al Sectiei de restaurare pictura pe lemn in Muzeul National de Arta al Romaniei, a continuat restaurarea icoanei. Restaurata de catre Mihaela Nacu si Camelia Comsia, icoana a fost reexpusa in manastire in data de 15 noiembrie 2008.
Pentru prima data in Romania, s-a hotarat protejarea icoanei de factorii de microclimat, umiditate excesiva, variatii mari de umiditate si alti factori de degradare prin montarea acesteia intr-o vitrina conceputa special pentru ea, de catre o firma italiana care a proiectat un sistem similar si pentru “Mona Lisa” lui Leonardo da Vinci si alte muzee importante din lume. Icoana si vitrina au fost sfintite in octombrie 2008.
Prin voia si cu binecuvantarea PS Gherasim Cristea al Ramnicului, s-a scos ferecatura de argint, atasata icoanei la anul 1813, de o familie din Bucuresti, si pe partea anterioara s-a mai descoperit o icoana, anume Judecata de Apoi.
Icoana imparateasca a Maicii Domnului cu Pruncul are doua fete, pe spatele ei, pe acelasi lemn, fiind zugravita scena cu Judecata de Apoi. Se crede ca autorul poarta numele “Damaschin”. Icoana are o greutate de aproximativ opt kilograme si dateaza de pe la jumatatea secolului al XV-lea.
Din punct de vedere al executiei tehnice, icoana Maicii Domnului nu este pictata de acelasi mester care a pictat Judecata de Apoi, aceasta din urma fiind prima executata. Daca Judecata de apoi are date convingatoare pentru zona de cultura sarbeasca, infatisarea Maicii Domnului corespunde tehnicii de executie specifica unui atelier bizantin, unui pictor care a folosit un model cu o particularitate iconografica pe care o gasim la Constantinopol, pictata potrivit traditiei de catre evanghelistul Luca. Este vorba de scrisul in greaca de pe vesmantul Maicii Domnului, fragment din Psalmul 44, care apare ca influenta a poeziei liturgice in pictura paleologa.
***
„Potrivit unei vechi tradiţii locale, mănăstirea s-ar fi înfiinţat în primele decenii ale secolului al XVI-lea şi a fost ridicată din materialul unui singur stejar. Ea a fost înălţată în cinstea Icoanei Maicii Domnului. Această icoană se păstrează şi azi în biserica de piatră a mănăstirii“, a precizat maica-ghid Teodosia Barac. În baza acestei tradiţii, aşezarea monahală de aici poartă numele „Dintr-un Lemn“.
Cea mai veche mărturie despre mănăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoţit pe patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile sale prin Ţările Româneşti, între anii 1653-1658. El susţine că un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment, el a auzit o voce ce l-a îndemnat să zidească o mănăstire din trunchiul acelui copac. Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, cercetând mănăstirea la 29 iulie 1745, scria: „Un cioban cu numele Radu, în timpul lui Alexandru Vodă (1568-1577), a visat Icoana Maicii Domnului despre care aminteşte Paul de Alep şi, tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a făcut din lemnul lui o bisericuţă, numită din această pricină Dintr-un Lemn“. Cam acelaşi lucru afirma în 1842 şi poetul Grigore Alexandrescu. Existenţa stejarilor seculari, precum şi a icoanei, se constituie în zilele noastre în probe de necontestat pentru adevărurile consacrate de istorie. Legenda continuă şi astăzi prin existenţa unor falnici şi bătrâni stejari, crescuţi pe colinele ce duc spre biserica din lemn.
„Construită pe locul stejarului cu icoană, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuţa din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Are o formă dreptunghiulară, cu absida altarului decroşată, cu o lungime totală de 13 m lăţime, de 5,50 m şi o înălţime de aproximativ 4 m. Este înconjurată la exterior de un brâu în torsadă, săpat în grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fără turlă“, a precizat maica-ghid. Iconostasul, sculptat în lemn de tei, în 1814, ca şi multe din icoanele de lemn ce împodobesc interiorul bisericuţei, este o veritabilă operă de artă.
„Icoana din lăcaşul inimilor noastre“
De existenţa Icoanei Maicii Domnului este legată însăşi istoria aşezământului monahal. Odorul de mult preţ este păstrat cu cinste în biserica mare.
Ea are dimensiuni impresionante. Are o înălţime de 1,50 m şi o lăţime de 1,10 m. În anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat mănăstirea. În urma cercetărilor întreprinse, a ajuns la concluzia că icoana ar fi fost pictată în secolul al IV-lea, la mănăstirea Theothokos din Grecia, după un presupus model al Apostolului Luca, cel care a zugrăvit pentru prima dată chipul Maicii Domnului. Potrivit spuselor maicii stareţe, stavrofora Emanuela Oprea, există mai multe ipoteze cu privire la apariţia icoanei. Profesorul I.D. Ştefănescu afirma că icoana a fost zugrăvită abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Există păreri conform cărora icoana ar fi fost lucrată înainte de 1453, la Bizanţ sau la Muntele Athos, după un model mai vechi. Modul în care icoana a ajuns însă la noi rămâne necunoscut. „În lume, se mai păstrează trei astfel de exemplare, asemănătoare celei din mănăstirea noastră. Pentru noi, această icoană reprezintă cel mai mare dar pe care Dumnezeu ar fi putut să ni-l facă vreodată în viaţa aceasta vremelnică şi fără de care poate nu ne-am fi găsit rostul vieţuirii monahale. Am aşezat icoana la loc de cinste nu doar în lăcaşul de cult, ci şi în lăcaşul inimilor noastre. Mângâierea şi bucuria pe care le primim neîncetat de la Maica noastră sunt împărtăşite şi de pelerinii care vin în număr mare“, a mai spus, cu emoţie în glas, maica stareţă.
Surse: ziarullumina.ro; crestinortodox.ro Ortodoxia.me