M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cand ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamantul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in camara.
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult.
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.
As fi mancat pop-corn in camera „buna” si nu mi-as mai fi facut atatea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat…l-as trai…
Nu m-as mai agita atat de mult pentru lucruri meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc.
Si prin ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile!
~ de Emma Bombeck (scrisa dupa ce a aflat ca este bolnava de cancer)
Sursa: Momente in viata
