Eu însămi am fost tentată să cred că fiica mea îmi va aparține toată viața. Mult timp nu m-am împăcat cu ideea că a crescut și că va veni vremea să plece de lângă mine.
Am oftat, m-am frământat, am analizat îndelung problema și, în cele din urmă, am acceptat că și eu am făcut la fel. Am plecat de lângă părinții mei, trebuia să-mi construiesc propria familie.
Așa și dvs. Ați crezut că puiii/copiii vor rămâne mici, că-i veți îngriji și conduce toată viața. Este normal ca atunci când ei își iau zborul să aveți un moment de dezechilibru. Asta nu înseamnă că nu vă mai iubesc, nu înseamnă că nu vă mai apreciază, nu înseamnă că s-au îndepărtat de dvs., care atâția ani nu ați trait și nu ați respirat decât pentru ei.
Nu este tragic. De la tăierea ombilicului copiii au devenit ființe de sine stătătoare, legate de dvs. pentru nevoile de hrană, îngrijire, educație și afecțiune.
Nu fiți amărate că nu mai au nevoie de dvs. Înseamnă că i-ați pregătit bine pentru viață.
Dragostea copiiilor rămane. Mama este de neînlocuit.
Vă simțiți puțin singure și fără rost? Ați făcut greșeala pe care o fac majoritatea mamelor. Trăiesc pentru ei, fără a mai trăi pentru ele.
Reorganizați-vă programul, acum aveți foarte mult timp liber. Ocupați-vă de dumneavoastră, căci toți copiii sunt fericiți să aibă mame frumoase și îngrijite.
Sursa: Secretele.com
