Plantele fac parte din arsenalul naturii, iar acestea reprezinta o adevarata farmacie. Intreaga planeta este acoperita de o varietate minunata de plante care pot fi atent selectionate pentru a ne satisface nevoile.
Chiar si ele pot avea efecte adverse, sau pot fi periculoase in doze mari, la fel ca medicamentele. Diferenta esentiala insa este faptul ca substantele din plante sunt facute de natura – nu sunt straine, sau create de oameni, si ca atare sunt recunoscute si pot fi eliminate foarte usor de corp.
Lumanarica este o astfel de planta. Este considerata de unii o buruiana, dar are multe beneficii pentru sanatate. Infuzata in ulei de masline si aplicata local, este buna in tratamentul infectiilor urechii datorita proprietatilor sale anti-inflamatorii, analgezice si antibacteriene. Substantele active din planta sunt eficiente impotriva streptococilor, infectiilor respiratorii.
Rețetă de ceai pentru mucus în exces
- o cană și jumătate de apă
- 2 lingurițe de frunze de lumănărică
- 1-2 linguri de miere
- 1 lingura frunze de menta
Se fierbe apa. Se pun frunzele intr-un infuzor si se lasa in apa fierbinte timp de 15 minute. Daca folositi si menta, infuzati menta separat si se amesteca dupa. Se adauga miere dupa gust si se consuma fierbinte.
Lumănărica:
Cunoscută în popor şi sub denumirea de „lumânarea Domnului“ sau „ceaiul iernii“, lumânărica rămâne una dintre plantele medicinale cu un potenţial curativ de excepţie.
Lumânărica este o plantă medicinală specifică mai ales zonei de câmpie, crescând pe locuri însorite, uscate, nisipoase, pietroase, pe păşuni aride, la marginea culturilor de porumb şi floarea-soarelui, dar şi prin locuri umede, la marginea pădurilor, a drumurilor, a căilor ferate şi pe văile râurilor, iazurilor sau bălţilor. Florile de lumânărică, folosite în medicina naturistă, se recoltează dimineaţa, după ce s-a ridicat roua, pe timp frumos. Uscarea se face rapid, în ziua recoltării, pe rame, la soare, şi apoi în încăperi bine aerisite.
Proprietăţile terapeutice ale acestei plante erau cunoscute de medicii greci încă din Antichitate. Printre cele mai importante efecte se numără cele emoliente, expectorante, antiastmatice, antinevralgice, sudorifice, diuretice, antiinflamatoare, antihemoroidale, antispastice, antivirale, antimicrobiene, bacteriostatice, cicatrizante.
Beneficii specifice:
- În boli respiratorii: tuse, bronşită acută şi cronică, guturai, gripă, catar bronşic, pneumonie, pleurezie, congestie pulmonară, angine, laringite, traheite, răguşeală, tuberculoză
- În boli ale aparatului digestiv: gastroenterite, afecţiuni de ficat, diaree, dizenterie, hemoragii, crampe digestive, colici
- în boli renale şi genitale: catar urinar, nefrite
- tulburări de ritm cardiac, palpitaţii pe fond de nervozitate
- în boli de piele: dermatite, arsuri, furuncule, abcese, degerături, panariţiu, ulcere atone, înţepături de insecte, contuzii
- hemoroizi externi
- articulaţii dureroase (reumatism, artroze)
- infecţii ale urechilor (oreion), dureri de dinţi, inflamaţii ale gâtului
- stimularea creşterii părului
