“Viata niciodata nu sta pe loc. E o continua miscare, crestere sub privirea binecuvantata a lui Dumnezeu.
Oamenii vin si pleaca in viata noastra ca intr-un peron de gara. Sau ca intr-un aeroport. Nu, mai bine ramanem la caile ferate. Unii isi pierd bagajele, altii si le uita. Rataciti intr-o poveste, intr-o lectie. Ma incearca un sentiment cand urca si coboara oameni din trenul vietii. Ieri suflau aburi pe geam, azi nu mai fac nici macar din mana. Le ajunge privirea sau tacerea. Mi-e dor de oameni. Sau poate mi-e dor de puterea cu care i-am investit eu. Si tot noi ii mai tinem legati prin lantul emotiilor pe cei care au ales sa urce in alt tren, in alt vis.
Cand pleaca cineva din viata ta te simti ca o camera din care s-a tot luat cate ceva: tablourile de pe pereti, icoana, mobila, covorul, ceasul etc. Uneori mai ramane un pat sau un scaun unde, din cand in cand, acel suflet vine si se mai aseaza. Rece sau cald. Dar vine si ziua cand nu mai vine deloc si iti ia tot. Si scaunul, si patul. Si ramai pustiu o vreme. Ramane tacerea si amintirea. Aprinzi lumanarea, candela.
Apoi, mai greu sau mai usor, incepi sa redecorezi, sa reamenajezi. De obicei mai simplu, mai aerisit. Sau devii mai pretentios, mai selectiv. Te bucuri ca un copil sau suferi ca un caine. Visezi ca un adolescent cand ai lumea la picioare sau privesti ca un batran peste care s-a asezat intelepciunea vietii. Oameni raniti care ranesc. Ori raniti, dar care aleg sa iubeasca, lingandu-si ranile pe ascuns. Si apoi musti din viata cu pofta.
Adevarurile se afla intotdeauna undeva la jumatate de drum. Nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni deoarece nu stie tot adevarul. Oamenii au povesti pe care nu ma mai satur sa le ascult. Niciun om nu seamana cu celalalt. Fiecaruia ii da Dumnezeu o intrebare si un raspuns. Uneori anumite evenimente par ca o ultima fila rupta dintr-o carte. Actiuni, aventuri, vise, sperante ramase in aer. Fara concluzii. Vrem sa fim fericiti sau vrem sa avem dreptate? Rabdarea de zi cu zi schimba lumea.
Viata este o calatorie unde intalnim o multime de oameni, locuri, intamplari. Cu bratele inimii deschise, ori un sloi de gheata, viata tot trece. Oamenii au nevoie sa fie ascultati si iubiti. Cu dorul lor, cu povestea lor. Alegeri, lectii. Viata niciodata nu sta pe loc. E o continua miscare, crestere sub privirea binecuvantata a lui Dumnezeu.
Daca ai curaj sa spui „Adio”, viata te va recompensa cu un nou „Incantat de cunostinta”. Orice minune ti se poate intampla. Ai nadejde! Oare cine e cel mai iubit dintre pamanteni?!”
Ieromonah Hrisostom Filipescu
