Plantă modestă, des întânită pe pajişti umede, pe malurile apelor sau prin crânguri, Pufuliţa este un leac natural uimitor. Compoziţia sa chimică o transformă într-o adevărată comoară terapeutică…
Conţine taninuri, flavonoide, saponine, mucilagii, uleiuri volatile, vitamina C, fier, cupru, zinc, sulf, mangan.
Pufuliţa este de mare ajutor în tratarea adenomului de prostată, dar este eficientă şi în multe alte condiții de sănătate.
Cum se prepară?
Una dintre formulele recomandate este infuzia, preparată astfel: o linguriţă cu plantă mărunţită la 250 ml apă caldă. Se lasă la infuzat 20-30 minute, apoi se strecoară.
Se consumă trei căni pe zi, în paralel cu o dietă fără alcool şi produse de origine animală.
Frunzele uscate pot înlocui cu succes ceaiul verde, iar cele proaspete, cu lăstari tineri, se pot consuma fierte, ca legume.
Pufuliţa este redutabilă în combaterea stomatitelor şi a ulcerului gastro-duodenal.
În acest scop, se prepară un macerat din patru linguriţe cu pulbere de plantă la o jumătate de litru de apă rece. Se lasă de seara până dimineaţa, se strecoară, iar peste planta rămasă se toarnă o jumătate de litru de apă caldă. Se lasă la infuzat 15-20 minute, apoi se răceşte.
Se combină cele două extracte, iar cantitatea obţinută se consumă pe parcursul unei zile.
Pentru uz extern se prepară un decoct din rădăcină (30 grame la un litru de apă), ce se utilizează sub formă de gargară.
Pufuliţa este de un real folos celor care suferă de afecţiuni ale ficatului, precum hepatita, congestii hepatice sau ciroza.
În acest scop, se recomandă pulberea obţinută prin măcinare cu râşniţa de cafea sau în piuă.
Pulberea se ţine 10-15 minute sub limbă, apoi se înghite cu apă.
În fazele precirotice şi în ciroză se administrează pulbere de Pufuliţă, combinată în părţi egale cu anghinare şi pelin, câte o linguriţă de patru ori pe zi.
Sursa: Secretele