Descoperit mai întâi de misionarii spanioli în America de Sud și apreciat mai degrabă pentru florile sale intens colorate, fructul pasiunii are dimensiunea unei lămâi, culoare violet închis și un aspect ușor zbârcit când este copt. De la acesta se consumă în special miezul galben și gelatinos, dar și frunzele considerate de indigeni un bun analgezic. Foarte răspândită este și folosirea acestuia ca afrodisiac, studiile recente confirmând capacitatea sa de îmbunătățire a performanțelor sexual și combatere a infertilității.
Fructul pasiunii a început să fie cultivat local în arhipelagul Hawaii în 1880, însă prima plantație comercială datează din 1933 din Kenya. Trei decenii mai târziu, fermierii ugandezi au început să-l cultive pe scară largă, pe măsură ce interesul publicului creștea. În ciuda unor probleme legate de dăunători și boli care au afectat plantațiile de fructul pasiunii, cultivarea acestuia s-a extins apoi treptat către Africa de Sud și țările Americii Latine, pentru ca astăzi să se întâlnească în toate zonele cu climă tropicală din lume, unde este apreciat pentru gustul deosebit și calitățile nutriționale.
Deși unii preferă să stoarcă fructul pasiunii pentru obținerea sucului, beneficiile cele mai mari sunt obținute când acesta se consumă împreună cu semințele sale, bogate în fibre. O cană de fructul pasiunii cu pulpă și semințele intacte conține 24,5g de fibre, de 4 ori mai mult decât tărâțele de cereale, și peste 5g proteine. Fără semințe și pulpă, conținutul de fibre scade la 0,5g iar cel de proteine sub 1g.
Fiecare cană de fructul pasiunii furnizează aproximativ 25% din DZR de vitamina A, esențială pentru sănătatea vederii, a pielii, regenerarea celulară și reproducere. În fructul pasiunii se găsesc cel puțin 13 carotenoide diferite, incluzând zeta, beta și alfa carotenul, b-criptoxanthinul sau licopenul, toate acestea fiind substanțe fitochimice care ajută la sinteza vitaminei A. Carotenoidele sunt solubile în grăsimi, încă un motiv pentru a consuma acest fruct cu tot cu semințe, nu cum mult bogate în grăsimi dar care îmbunătățesc semnificativ absorbția vitaminei A.
Fructul pasiunii este bogat și în vitamina C, un antioxidant care protejează împotriva radicalilor liberi, prevenind îmbătrânirea prematură și asigurând eficiența sistemului imunitar. O cană din fructul pasiunii furnizează 71mg de vitamina C, adică întregul necesar zilnic. În fructul pasiunii se mai găsește fier, cam jumătate din necesarul zilnic la o cană, cu atât mai ușor de absorbit în prezența vitaminei C.
Când cumpărați fructul pasiunii alegeți fructele cele mai mari, cu aspect ușor dezumflat și coaja stafidită, acestea fiind semne că fructul este pe deplin copt. Se poate adăuga în salate, deserturi, băuturi, sosuri sau consumat simplu.
Sursa : 4bio.ro
